0 2 minute 1 an

Zile rele, zile bune,
Flori pe cearcăn de genune,
Adunând în vii potire
Mătrăgună, amăgire,
Busuioc de fericire,
Elixire de iubire.

Lujeri încrustând în vis
Temple-n bolţi de paradis,
Îndoieli, dor neavut
Şi nădejdi de început,
Lacrimi blânde, nostalgii,
Cântece şi bucurii.

Zile bune, zile rele,
Doamne, fă-mi pagode-n stele,
Din a zariştii mătasă
Ţese-mi vălul de mireasă,
Să fiu ardere-n nuntire,
Peste lume împlinire.

Zile rele, zile bune,
Clipe de deşertăciune,
Vă adun şi vă răsfir
Peste-al templelor nadir,
Aripi pentru visul tău
În culori de curcubeu.

Zile bune, zile rele,
Doamne, cântecele mele
Le adună din zenit
După ce au înflorit
Şi le-ntoarce peste lume,
Lumină de-nchinăciune.

Zile rele, zile bune,
Gândurile să-mi adune
Pentru clipa ce-o să vină,
Din neant să fac lumină,
Lumea-ntreagă să devie
Harfa ta de armonie.

LAVINIA DIANA MILOŞ, poezie inclusă în volumul Preludiu la marele mit, Ed. Signum, Reşiţa, 2000

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *