Zile rele, zile bune,
Flori pe cearcăn de genune,
Adunând în vii potire
Mătrăgună, amăgire,
Busuioc de fericire,
Elixire de iubire.
Lujeri încrustând în vis
Temple-n bolţi de paradis,
Îndoieli, dor neavut
Şi nădejdi de început,
Lacrimi blânde, nostalgii,
Cântece şi bucurii.
Zile bune, zile rele,
Doamne, fă-mi pagode-n stele,
Din a zariştii mătasă
Ţese-mi vălul de mireasă,
Să fiu ardere-n nuntire,
Peste lume împlinire.
Zile rele, zile bune,
Clipe de deşertăciune,
Vă adun şi vă răsfir
Peste-al templelor nadir,
Aripi pentru visul tău
În culori de curcubeu.
Zile bune, zile rele,
Doamne, cântecele mele
Le adună din zenit
După ce au înflorit
Şi le-ntoarce peste lume,
Lumină de-nchinăciune.
Zile rele, zile bune,
Gândurile să-mi adune
Pentru clipa ce-o să vină,
Din neant să fac lumină,
Lumea-ntreagă să devie
Harfa ta de armonie.
LAVINIA DIANA MILOŞ, poezie inclusă în volumul Preludiu la marele mit, Ed. Signum, Reşiţa, 2000