0 3 minute 8 luni

Evocând un alt teatru național, esențial, din România – Teatrul Național din București – Mihai Mălaimare (73 de ani) a lansat ieri după-amiază la Timișoara volumul „Teatrul Național, așa cum l-am iubit”, apărut la Editura RAO, în colecția „Opere XX”, în dialog cu Ada Hausvater, directorul general al Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Cartea lui este o carte de memorii, care nu sunt doar ale lui, ci și ale celor care au făcut ca miracolul numit Teatru să devină consistent: actori și oameni din spatele scenei. „Vorbind despre acei oameni, putem înțelege un fenomen”, consideră reputatul artist.

În 1990, Mihai Mălaimare, celebru actor de teatru și film, a inventat Teatrul „Masca”, care este și azi singurul teatru de gest, pantomimă și expresie corporală din România. El și-a asumat creșterea și integrarea acestui gen de spectacol atât ca actor, regizor, dar și ca manager.

Publicul din Timișoara a avut ocazia să interacționeze cu statuile vivante și cu spectacolele de pantomimă ale entuziastei trupe a Teatrului „Masca” și ale cunoscutului actor în edițiile succesive ale secțiunii Outdoor a FEST-FDR. Spațiile din jurul teatrului au fost animate cu povești ludice sau grave, dar fascinante; din acest motiv, TNTM a considerat „un gest firesc de reverență” găzduirea acestei noi lansări de carte între zidurile sale, la Sala 2, parteneri ai evenimentului fiind Editura RAO și Facultatea de Muzică și Teatru a Universității de Vest.

„Teatrul Național este acolo, așa cum era și pe vremea mea; viața mea este aici, în sânul familiei mele, între rudele mele, între prietenii mei, dar între noi, între mine și Național, există, nevăzute decât de mine, niște fire luminoase care se întind uneori la nesfârșit, iar alteori se contractă, lipindu-mă de zidurile sale, există amintirile pe care nu le vreau pierdute și nu le vreau uitate, de mine în primul rând. Amintirile despre un Teatru Național, așa cum l-am iubit!” precizează autorul.

Legătura actorului Mihai Mălaimare cu Teatrul Național din București este nu doar emoțională, este cât se poate de concretă. Autorul cărții povestește despre ziua în care, student originar din Botoșani la facultatea de teatru din Capitală, s-a prezentat pe șantierul unde se construia viitoarea clădire a TNB și a zidit o bucățică din ceea ce urma să devină Teatrul Național din București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *