Agora News

Ziua de 8 noiembrie este una din cele câteva zile de peste an dedicate sărbătoririi Sfinților Arhangheli, dar nu numai lor, ci și tuturor îngerilor care nu s-au despărțit de Dumnezeu. Biserica a instituit acest praznic în veacul al cincilea, la Constantinopole, de unde s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin, pentru ca în cele din urmă să fie adoptată și de creștinii apuseni. La început era sărbătorit doar Sfântul Mihail, căruia cu timpul i-a fost adăugat Sfântul Gabriel, iar în cele din urmă sărbătoarea s-a extins, spre a-i cuprinde pe toți Sfinții Îngeri.

Arhanghelii sunt în număr de șapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Salatiil, Uriil, Gudiil și Varahil, dar cei mai cei mai cunoscuți și mai populari sunt Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Ei sunt reprezentați pe ușile diaconești ale catapetesmei Sfântului Altar. Mihail este îmbrăcat în haine de oștean și are sabia de foc în mână, semn că pedepsește păcatul, iar Gabriel, în haine de diacon, poartă crini în mână, ca simbol al Bunei Vestiri. Amândoi au câte o pereche de aripi, ceea ce arată apartenența lor la lumea cerească.

În tradiția populară românească, Arhanghelul Mihail primea o cinstire mai mare, el fiind cel care poartă uneori cheile Raiului, luptă împotriva diavolilor, stă la capul (dacă le este sortit să moară) sau la picioarele (dacă le este dat să mai trăiască) bolnavilor. În calitate de protector divin, Arhanghelul Mihail este adesea chemat de Biserică și de comunitatea creștină, atunci când este nevoie de protecție împotriva răului, a războaielor, a suferințelor, a bolilor, dar și pentru a câștiga victoria în luptă.

În trecut, popor român credea că Arhanghelul Mihail este cel care eliberează Soarele și Luna din puterea dracilor, atunci când aceștia le fură (adică, la eclipse). Mai credeau că el are putere și asupra soției lui Scaraoțchi, pe numele ei Mamareaua, care vrea să dea drumul gerului pe pământ, dar pe care el o oprește să facă acest lucru. Tot tradiția îl alătură pe Sfântul Mihail de Sfântul Ilie, atunci când tună și fulgeră, dar și de Sfântul Haralambie, ca păzitor împotriva ciumei.

În unele regiuni ale țării noastre, Arhanghelilor li s-a închinat și o vară, „Vara Arhanghelilor”, reprezentată de trei – patru zile senine și călduroase ce survin oricând între 8 noiembrie și Crăciun.

Arhanghelii sunt considerați păzitori ai oamenilor pe tot parcursul vieții lor, fiind cei care asistă la Judecata de Apoi, dar și patroni ai caselor, ce ard păcatele acumulate de oameni și purifică, prin post și rugăciune, conștiințele. În zonele de munte, Arhanghelii sunt patronii turmelor de oi.

De ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil se dă de pomană pentru morți și se aprind lumânări atât pentru cei vii, cât și pentru cei morți fără lumânare sau în împrejurări teribile, năpraznice.

Arhanghelul Mihail

Sărbătorit pe 8 noiembrie în bisericile de tradiție orientală și pe 29 septembrie în cele de tradiție occidentală, el este prin excelență luptătorul luminii și conducătorul oștilor cerești care triumfă asupra forțelor răului. După încreștinarea Imperiului Roman de Răsărit, Arhanghelul Mihail, al cărui nume se traduce în limba română ca „Cel care este asemenea lui Dumnezeu” (alteori ca o întrebare retorică „Cine este ca Dumnezeu?”), a fost onorat prin construirea primei (și celei mai cunoscute) biserici ce i-a fost dedicată în imperiu. „Mihaelion” este numele acesteia, ea fiind construită în secolul al IV-lea de împăratul Constantin cel Mare (pe care l-a vizitat în timpul unei bătălii) la Sud de Constantinopole.

De-a lungul secolelor, Arhanghelului Mihail i-au fost închinate biserici pe aproape toate continentele, în jurul unora din ele luând naștere locuri de pelerinaj, precum Monte San’Angelo, în Italia, și Mont Saint-Michel, în Franța. Se crede că el este cel care în anul 708 i-a spus Sfântului Aubert, episcop de Avranches, să înalțe o biserică pe insulița stâncoasă Mont Saint-Michel (numită inițial Muntele Tombe, deoarece anterior servise drept cimitir, se pare că pe vremea galilor) situată în inima unui imens golf. Este vorba despre Golful Saint Malo (Nord-Vestul Franței) din Marea Mânecii, la limita dintre Bretania și Normandia.

Pe o stâncă de granit ce măsoară 1 km de la un capăt la celălalt se ridică mănăstirea-castel Mont Saint-Michel, unică prin formă, înaltă de 165 m, reconstruită în stil (pre)romanic în 966 la porunca ducelui normand Richard I. Distrusă în urma războiului local dintre Normandia independentă și Franța (soldat cu anexarea în 1204 a provinciei normande de către coroana franceză), abația a fost refăcută în stil gotic cu finanțare din partea regelui Filip al II-lea Augustul și finalizată în 1228, continuând să-și îndeplinească misiunea inițială de fortăreață de coastă, pe care o îndeplinea încă din secolul al VIII-lea.

Bazele primei comunități monastice de pe Muntele Tombe au fost puse așadar de episcopul Aubert împreună cu 12 călugări. Dar până să se hotărască să înceapă lucrările de construcție, a fost necesar ca Arhanghelul Mihail să îl viziteze de trei ori pe episcop și să-l convingă printr-o metodă oarecare, rămasă necunoscută până azi, că i-a înțeles corect dorințele. Se spune că de-atunci, de când Aubert a decis să înceapă lucrările, de ziua Sfântului Mihail marea se retrage lăsând cale liberă celor care se aventurează spre stânca altfel inaccesibilă. Probabil din acest motiv, nici vikingii și nici englezii în timpul Războiului de 100 de ani nu au reușit să pună piciorul pe insulă. În zilele noastre, turiștii pot ajunge pe Saint-Michel, întrucât a fost construit un pod ce leagă stânca de Normandia.

Între 1154 și 1186, abatele Robert de Torigni donează un număr extrem de mare de manuscrise bibliotecii mănăstirii, iar așezământul monahal va fi supranumit „Orașul cărților”. În secolul al XIII-lea complexul abației, foarte prosper, a fost extins considerabil, devenind un centru faimos de pelerinaj. Din 1 august 1469, Sala Cavalerilor, situată la un etaj superior în partea de Vest a edificiului, va găzdui reuniunile Cavalerilor Ordinului Saint-Michel, înființat de regele Ludovic al XI-lea, la concurență cu Ordinul Lânii de Aur, fondat de ducele Filip cel Bun de Burgundia în 1430.

Cel mai vechi ordin cavaleresc al Franței, Ordinul Saint-Michel avea menirea de a confirma loialitatea cavalerilor față de regele Franței. La început numărul cavalerilor (numiți însoțitori) a fost limitat la 31, ulterior mărit la 35. Nobilii cei mai puternici din Franța, rude apropiate ale regelui și câțiva membri ai altor case regale din Europa aparțineau acestui ordin.

În 1565, în timpul războaielor dintre catolici și hughenoți, ce sfâșiau regatul francez, loialitățile fiind încordate și esențiale, Carol al IX-lea a mărit numărul cavalerilor la 50, iar o estimare făcută în 1574, pe vremea lui Henric al III-lea, se referă la până în 700 de membri. Autoritățile care au guvernat pe durata Revoluției din iulie 1830 au desființat ordinul, totuși activitățile acestuia au continuat, în zilele noastre fiind recunoscut de Comisia Internațională pentru Ordinele Cavalerești.

Locuită de circa 50 de călugări benedictini, mănăstirea ocupă astăzi aproximativ 55.000 mp, este monument istoric din 1874 și este dominată de statuia Arhanghelului Mihail învingând dragonul, amplasată în vârful clădirii, o a doua statuie a lui Mihail fiind instalată în interiorul acesteia. În paranteză fie spus, în secolul al XII-lea, când Mont Saint-Michel era un loc de pelerinaj foarte popular, în Europa erau construite multe abaţii similare, de exemplu Muntele Sfântului Mihail din Cornwall.

Pe Monte San’Angelo este situat Castelul San’Angelo (Castelul Îngerului), construit de Papa Grigore I cel Mare, drept mulțumire pentru că Sfântul Arhanghel a răspuns rugăciunilor Suveranului Pontif. El i-a cerut ajutorul în anul 590, atunci când ciuma s-a abătut asupra Romei și s-au înregistrat sute de morți. Medicii find depășiți de situație, rugăciunea părea să fie ultima soluție. Ca atare, Grigore cel Mare a organizat o procesiune; ajungând la Mausoleul lui Adrian, Papa a avut viziunea Arhanghelului Mihail care a apărut cu sabia de flăcări în mână deasupra monumentului, apoi a pus-o la loc în teacă, în semn că epidemia urma să se încheie. Ulterior, pe timpul Papei Bonifaciu, la începutul secolului al VII-lea, în vârful fortăreței a fost construită o capelă închinată Sfântului Mihail, cu statuia îngerului deasupra.

Marinarii normanzi i-au solicitat și ei sprijinul, drept urmare celebra mănăstire (amplu prezentată mai sus) de pe coasta nordică a Franței i-a luat numele. În aceeași țară se crede că Mihail a fost cel care i-a insuflat Ioanei d’Arc curajul de a-și aduna compatrioții în jurul ei în timpul Războiului de 100 de ani, spre a-și salva pământurile cotropite de englezi. De fapt, tradiția creștină este plină de enorm de multe apariții ale Sfântului Arhanghel care i-a ajutat în cele mai diferite situații pe cei care l-au invocat. Ținând cont că instituția bisericească nu este formată doar din preoți și superiorii lor ierarhici, ci, mai ales, din larga masă a credincioșilor pe care Mihail îi ocrotește și îi sprijină, la fel cum are grijă și de bisericile și mănăstirile pe care le patronează, nu este nici cea mai mică mirare că el a fost supranumit „Gardianul Bisericii”. Și dacă luăm în considerare și faptul că icoanele și statuile ce îl reprezintă se găsesc atât în interiorul, cât și în exteriorul bisericilor, mai ales pe turlele lor, chiar că se poate spune că Arhanghelul Mihail este gardianul Bisericii. Și la propriu, și la figurat!

Numele căpeteniei cetelor de îngeri, tradus în cele mai diferite limbi, este de asmenea purtat în zilele noastre de nenumărate orașe (din Angola sau Capul Verde până în Filipine și Canada), râuri (de exemplu, un afluent al râului nord-american Colorado) și vulcani (în El Salvador). Mai mult, există chiar și un comitat San Miguel (situat în statul New Mexico) în SUA.

Arhanghelul Mihail este protectorul Ucrainei și al capitalei sale, Kiev, al Arhidiocezei Seattle din SUA, a puzderie de biserici ortodoxe din întreaga lume, al Bisericii Catolice, călugărilor vindecătorilor, polițiștilor, paramedicilor, militarilor, marinarilor micilor comercianți, al Jandarmeriei Române, al evreilor etc.

De fapt, urmașii lui Avraam sunt cei care i-au conferit calitatea de protector al națiunilor și, în special, de protector și salvator al lor înșiși. Situație explicabilă, având în vedere că Mihail a intervenit de nenumărate ori în sprijinul copiilor lui Israel, luptându-se cu prinții altor nații în favoarea protejaților săi, dar mai ales cu îngerul Samael, acuzatorul lui Israel. Cu acest înger, el avea o veche socoteală de încheiat, de pe vremea prăvălirii din rai a lui Samael, care încercase să îl tragă după el în cădere.

Evreii l-au preluat pe Mihail ca spirit ori zeu protector de la caldeeni și l-au transformat într-o figură centrală a credinței ebraice. El îi apare într-o viziune profetului Daniel, care îl vede sărind în ajutorul Arhanghelului Gabriel, aflat în luptă cu îngerul Persiei. Altă dată, căpetenia cetelor îngerești i se arată din nou profetului, după ce acesta ținuse post, și îi făgăduiește că va susține poporul lui Israel în perioada neagră ce urma să se abată asupra acestuia. Arhanghelul Mihail i se arată și lui Iosua, ce pornea în campania pentru Țara Promisă. fără a-și deconspira însă identitatea (deși poate fi identificat după caracteristici) în fața acestuia.

Dar rolul de protector al evreilor jucat de Mihail este unul mai vechi chiar decât timpurile profetului Daniel; datează de pe vremea patriarhilor din Biblie. El îi salvează de la o soartă potrivnică pe Abraham, Lot, Sara și Iacob, de exemplu. Tot el l-a instruit pe Moise pe Muntele Sinai și cel mai probabil tot el i-a dat Tablele Legii. Arhanghelul Mihail este cel care l-a învățat pe Enoh ce este justiția, mila, înțelegerea și clemența, drept pentru care este supranumit „Prințul lui Israel” în Cartea lui Enoh. Iar simbolistica ebraică referitoare la Arhanghelul Mihail, amplificată pe parcursul secolelor, a ajuns în creștinism chiar prin intermediul acestei cărți.

În icoane, Arhanghelul Mihail este reprezentat cu aripi puternice, foarte mari. El poartă în mâna dreaptă Sabia Dreptății, de un albastru strălucitor, o sabie de foc, ce arde și transportă căldura și strălucirea Luminii Divine. Cu această sabie, el îl supune pe Satan și toate puterile întunericului. Mihail ține în mâna cealaltă Balanța Dreptății, cu care în ziua Judecății de Apoi cântărește faptele oamenilor. Pe fiecare taler al balanței se află câte un trup gol, simbolizând sufletele. Cele ce urmează să se ridice la Rai sunt înfățișate cu mâinile împreunate, în semn de recunoștință, în timp ce sufletele necurate au un chip îngrozit. Testamentul lui Avraam, lucrare ce datează din secolul al II-lea d.Hr, îl descrie pe Arhanghelul Mihail drept foarte apropiat de Dumnezeu; de aceea, prin intervenția lui la Tatăl Ceresc, el poate salva sufletele din infernuri și le poate ghida către ceruri.

În perioada Renasterii, Arhanghelul Mihail este zugrăvit drept un tânăr puternic și chipeș, îmbrăcat într-o splendidă haină și purtând sabie, scut și lance. Armele purtate simbolizează discernământul spiritual ce în final triumfă asupra oricărui rău. Ca instrument al adevărului, sabia reflectă puterea, forța lucidă a spiritului, care uneori e singura modalitate de soluționare a unei probleme sau de atingere a unui rezultat durabil. Aceasta reprezintă lumina, focul purificator al adevărului ce înfrânge forțele răului și ale întunericului și transformă energiile negative în energii pure, divine, dătătoare de viață. Este „Prințul Luminii”, cum îl mai numeau evreii, care conduce armata celor buni și îi învinge pe oștenii răului.

Deoarece ține în mână sabia divină a Dreptății, simbol al credinței pure, al crucii (figurată de îmbinarea lamei cu mânerul) și al înfăptuirilor sale consacrate Sfintei Treimi, Mihail este invincibil. El este vindecător al sufletului, al spiritului și, deopotrivă, al trupului, drept urmare este văzut ca înger al tămăduirii. Mihail este răspunzător pentru vindecările în masă petrecute în primul secol după Hristos, la Colossae. Ulterior bisericile închinate lui au început să fie frecventate de bolnavi și suferinzi, care doreau să fie tămăduiți de el.

Scrierile sfinte creștine, ebraice și islamice îl amintesc deopotrivă pe Arhanghelul Mihail, care a avut intervenții diferite ca număr (directe sau indirecte) în cele trei religii monoteiste. Dacă în primele două este considerat drept cel mai important și mai vechi dintre toți Arhanghelii, originea și numele lui fiind legate de Caldeea și de Babilon, islamul îl consideră secundul lui Gabriel. El este unul din cei patru Arhangheli din islam (alături de Gabriel, Azrael și Isfrafel), poartă numele Mika’il sau Mikal, trăiește în Rai și are aripi de smarald. Deși Mihail este menționat o singură dată în scrierile sfinte musulmane, el mai apare în tradiție.

Se spune că atunci când Dumnezeu a vrut să creeze primul om, mai întâi l-a trimis pe Gabriel, și doar apoi pe Mihail, să aducă lutul din care l-a făcut pe Adam. Când Adam și Eva au fost alungati din paradis, Gabriel a fost trimis să consoleze bărbatul, iar Mihail, să consoleze femeia. Aflat pe patul de moarte, Mohammed a spus că Gabriel va fi primul, iar Mihail, al doilea din cei care se vor ruga pentru el.

Arhanghelul Gavriil (Gavril, Gabriel)

La rândul lui, Arhanghelul Gavriil, nume care se traduce din ebraică în română drept „Dumnezeu este puterea mea”,dar și „bărbat – Dumnezeu”, este vestitorul mântuirii oamenilor și cel de-al doilea conducător al oștilor cerești. El este întâlnit atât în Vechiul Testament, în Noul Testament, cât și în tradiția musulmană, a cărui figură centrală este. Cea din urmă îl consideră pe acesta drept spiritul divin al adevărului, sub protecția căruia s-a născut islamul. Profetul Mahomed afirma că Arhanghelul Gabriel, cel cu 140 de perechi de aripi, i-a dictat Coranul vers cu vers. (De altfel, o pictură din secolul al XIV-lea îl înfățișează pe îngerul Gavriil ordonându-i profetului Mahomed să recite cuvintele lui Allah, deoarece profetul nu știa să citească, pentru a le putea transmite mulțimilor.) El îl considera îngerul lui protector și inspirator, care l-a ajutat totodată să realizeze mai multe minuni. Din toate aceste motive, arabii îl consideră pe Gabriel drept ocrotitorul lor.

În Biblie sunt numeroase referirile la Arhanghelul Gabriel ca la un mesager ce duce vești importante. Este prezent în viziunile lui Daniel despre întoarcerea evreilor din captivitate, tot el dezăluindu-i acestuia și viitorul națiunilor. În tradiția ebraică Gabriel a fost și îngerul pedepsei divine care s-a abătut asupra așezărilor Sodoma și Gomora.

Tot Arhanghelul Gavriil l-a anunțat pe preotul Zaharia (aflat la o vârstă înaintată) că soția lui, și ea vârstnică și nerodnică, Elisabeta, va da naștere Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe drepții Ioachim și Ana, deși erau bătrâni, i-a înștiințat despre nașterea Fecioarei Maria. Este cunoscut faptul că, deoarece nu a crezut vestea primită din partea sfântului mesager, preotul Zaharia a rămas mut, tot potrivit spuselor lui Gabriel, până când soția lui a dat naștere copilului prevestit de solul divin (aici arhanghelul în discuție are din nou rol de pedepsitor). Iar primele lui cuvinte au confirmat numele dat de Elisabeta noului lor născut. Ioan era numele acestuia și urma să devină cel care L-a Botezat pe Iisus Hristos în apa Iordanului.

Numele Arhanghelului Gavriil se regăsește în multe întâmplări din Sfânta Scriptură. Cea mai însemnată dintre ele s-a petrecut atunci când i-a vestit Fecioarei Maria că Îl va zămisli pe Domnul Iisus Hristos. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă sărbătorește Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil pe 26 martie, în ziua imediat următoare Bunei Vestiri. În tradiția creștină,

Arhanghelul Gabriel mai este considerat și îngerul păzitor al lui Iisus Hristos pe durata vieții Sale umane, pe Pământ. El este cel care I s-a arătat lui Iisus în Grădina Ghetsimani și tot el a răsturnat piatra de la mormântul Mântuitorului la Înviere si le-a vorbit femeilor mironosite despre nemaipomenitul eveniment, îndemnându-le să meargă la locul unde fusese îngropat Domnul și să constate ele însele adevărul cuvintelor lui. De asemenea, el este considerat a fi guvernatorul Paradisului, al cărui protector este Arhanghelul Mihail.

În concluzie, Arhanghelul Gabriel deține o multitudine de roluri. El este îngerul artelor, al creativității, al darurilor, intuiției, al revelației și al pedepsei divine, al compasiunii, al morții, al clarviziunii și al călătoriilor astrale. El restaurează viața si lumina în aspectele neclare ale vieții și ușurează comunicarea între oameni.